Curajul Bufniței Lumo

Bufnița Lumo și Curajul din Inimă Într-o pădure verde și liniștită, unde copacii șopteau

povești atunci când bătea vântul, trăia o bufniță mică pe nume Lumo. Lumo nu era ca celelalte

bufnițe. Deși avea cei mai mari ochi din toată pădurea, îi era… frică de

întuneric. — „Cum să fii bufniță și să-ți fie frică de noapte?” râdeau uneori veverițele.

Dar Lumo tăcea și se ascundea în scorbură, cu aripile strânse. Într-o seară, când luna se ridica

mare și galbenă pe cer, un pui de arici pe nume Pufi s-a rătăcit în pădure.

Plângea încet, speriat, pentru că nu mai găsea drumul spre casă.

Lumo l-a auzit. Inima îi bătea tare-tare. — „Mi-e frică… dar lui Pufi îi este și mai frică”,