Moștenirea cuvintelor și durerii

Nu-ţi voi lăsa drept bunuri, după moarte, Decât un nume adunat pe o carte,

În seara răzvrătită care vine De la străbunii mei până la tine, Prin râpi şi gropi

adânci Suite de bătrânii mei pe brânci Şi care, tânăr,

să le urci te-aşteaptă Cartea mea-i, fiule, o treaptă. Aşeaz-o cu credinţă

căpătâi. Ea e hrisovul vostru cel dintâi. Al robilor cu saricile, pline

De osemintele vărsate-n mine. Ca să schimbăm, acum, întâia oară

Sapa-n condei şi brazda-n calimară Bătrânii au adunat, printre plăvani, Sudoarea muncii

sutelor de ani. Din graiul lor cu-ndemnuri pentru vite Eu am ivit cuvinte potrivite