Războiul sufletului meu

Inima mea împăiată, nu aș Știu păstra viața, să-mi s-a petrecut din durere în

cuvânt, deoarece cântecul se voia cu orice preț. Am refuzat să-l

mai cânt, nici măcar nu mai era cântecul. Totul era ca și când ar

fi fost. Lucrurile se nășteau prin cezariană și trăiau puțin și prost.

Iubita mea se dădea mâinilor mele de burete, pe care le țineam mereu în

buzunare de rușine, că erau ușoare. Erau de burete, nu mai știau nimic.

Lucrurile se duceau departe sau se îngrămădeau oarbe peste mine, toate îmi ziceam

treaba lor. Eu oricum nu mai. Viața mea se împuținase desigur.