Viața și războiul interior

Inima mea împăiat. Nu a știut păstra viață. Sânți s-a petrecut din durere.

În cuvânt, deoarece cântecul se voia cu orice preț am refuzat să-l

mai cânt. Nici măcar nu mai era cântecul. Totul era ca și când ar

fi fost. Lucrurile se nășteau prin cezariană. Și trăiau puțin și prost.

Iubita mea se dedea mâinilor mele de burete pe care le țineam mereu în

buzunare de rușine, că erau ușoare, erau de burete, nu mai știau nimic.

Lucrurile se duceau departe sau se îngrămădeau oarbe peste mine,

toate. Îmi ziceam, treaba lor, eu oricum nu mai--.